Necuvintele

Pentru că în încercarea de a găsi sensuri sau justificări, ferestre sau uşi sparte, prin care să evadez din realitate, m-am izbit de un zid prea înalt ca să poată fi urcat. Şi aşa mă opresc. Lângă el. Să mă susţină sau să îl susţin. Mă sprijin şi-mi plec privirea. Visez la nimic. Pentru că "nu doar morţii ştiu cum e să mori", mă zbat între două lumi.
Poate îmi vor creşte aripi...